-„Vedeți, zise un țigan,
Ăl gard după ăl curcan?
D-acolo nici să-l luați,
Dar nici iară să-l lăsați.
Eu nu voi să am păcat
Să ziceți c-am îndemnat.
Dar împărțind ca între frați
Partea mea tot să o dați,
Și fiindcă sunt jurat
Să nu mănânc de furat,
Să mergeți să o schimbați
Și pe pește să o da-ți,
Că sunt bătrân și mă păzesc,
Și voi să mă pocăiesc.”
Căți sunt așa pocăiți
Și de rele părăsiți,
Ei ca de foc să păzesc,
Dar pe alții povățuiesc
A face rău neîncetat,
Gândind că nu e păcat,
Dar, vai! când se dovedesc
Dopotrivă pătimesc.