Ei traiau impreuna cu mama lor intr-o vizuina, la adapostul unui copac mare.
Intr-o buna zi, mama lor le explica regulile pe care ei trebuie sa le respecte:
„Dragii mei, puteti sa mergeti pe camp sau pe poteca, dar nu va duceti in gradina domnului McGregor. Tatal vostru acolo si-a gasit sfarsitul.
Hai, fugiti la joaca si nu faceti prostii! Eu plec la brutarie.”

Iepuroaica si-a luat cosuletul si umbrela si a plecat catre brutarie, sa cumpere o paine mare si 5 chifle.

Flopsy, Mops si Codita de Bumbac, care erau 3 iepurasi foarte cuminti, au plecat pe poteca sa culeaga mure.

Insa Peter, care era obraznic din fire, s-a avantat fix in gradina domnului McGregor, unde s-a strecurat pe sub gard.
La inceput a mancat cateva frunze de salata si niste boabe de fasole, apoi a incercat niste ridichi.
Apoi, cand simtea ca i se cam apleaca, a plecat prin gradina in cautare de patrunjel. Insa cand ii era lumea mai draga, a dat nas in nas cu domnul McGregor.

Domnul McGregor era in genunchi, planta varza, iar cand l-a vazut pe Peter a sarit ca ars si a inceput sa-l alerge prin gradina amenintandu-l cu grebla si strigand „HOTUL!” dupa el.

Peter era ingrozit! A traversat toata gradina haotic, caci nu mai stia cum sa se intoarca la poarta. Si-a pierdut un pantof prin varza, iar altul prin cartofi.

Dupa ce si-a pierdut pantofii, Peter a inceput sa alerge pe toate cele 4 labute si poate chiar ar fi scapat, daca unul din nasturii de la jacheta sa albastra nu s-ar fi prins intr-o plasa care sustinea murele.

Vazand in ce incurcatura a intrat, Peter a inceput sa planga tare. Din fericire, niste randunici prietenoase l-au auzit si au venit in ajutorul lui, incurajandu-l sa iasa din plasa in care era prins.

Domnul McGregor tocmai iesise din casa cu o plasa, cu care avea de gand sa il prinda pe Peter. In ultima clipa insa, Peter s-a descheiat la jacheta si a lasat-o in urma, fugind cat il tineau picioarele.
​A reusit sa se adaposteasca in magazia de unelte, intr-un butoi cu apa. Ar fi fost o ascunzatoare buna, daca apa n-ar fi fost asa rece.
Domnul McGregor a inceput sa-l caute prin magazie si, vazand ca nu-l gaseste, era cat pe ce sa se dea batut.
Din senin insa, Peter stranuta si se da de gol. Vazand ca i-a dat de stire domnului McGregor ca e inca acolo, Peter a sarit pe geam, deranjand 3 plante in calea lui.

McGregor s-a dat batut si nu l-a mai alergat, intorcandu-se la treaba sa.

Peter, care era tare ud si habar n-avea in ce directie s-o apuce, a inceput sa mearga agale, lipa-lipa.

A stat si a contemplat, gandind pe unde ar putea sa scape. A incercat sa traverseze iar gradina, insa pe cat incerca, pe-atat era mai nedumerit.

Se intorcea in magazia de unelte, cand, dintr-o data aude zgomotul scartait al unei porti. S-a cocotat pe un butoi si s-a uitat pe un gemulet: poarta era extrem de aproape, insa in calea lui era domnul McGregor, care aduna buruiana de langa ceapa, cu spatele la Peter. Fix in fata lui era si poarta.

Iepurasul Peter s-a dat cu grija jos de pe butoi si a inceput sa fuga cat a putut de repede, pe de-a dreptul. Domnul McGregor l-a zarit, insa lui Peter nici ca-i mai pasa. S-a strecurat pe sub poarta si in sfarsit era in siguranta, in padurea de langa gradina.

Peter nu s-a oprit din alergat pana cand a ajuns acasa, la scorbura din copac. Era atat de obosit, ca s-a intins imediat pe podeaua de nisip.
Mama lui era ocupata cu gatitul, insa s-a intrebat oare ce s-a intamplat cu hainele lui Peter. Era deja a doua jacheta si a doua pereche de pantofi pe care Peter le pierduse in doua saptamani.

Imi pare rau sa va spun ca Peter nu s-a simtit prea grozav in acea seara.
Mama lui l-a bagat direct in pat, cu putin ceai de musetel: „O lingura, inainte de culcare”.

Insa Flopsy, Mopsy si Codita de Bumbac au primit paine, laptic si mure la cina.

The post Povestea iepuraşului Peter first appeared on Personaje din povești și din desene animate.